INCOMPETENȚA de la privat și de la stat: Control oftalmologic la spital, terminat brusc cu trimitere la privat – FOTO

Astăzi îți voi spune nu o poveste tristă, ci o realitate crudă, care m-a zdruncinat, gândindu-mă că în locul meu ar fi putut fi chiar copilul meu.

Incompetența din sistemul de sănătate actul a ieșit la iveală în cazul meu o dată cu prima mea problemă. Era vorba despre o durere în zona ochilor și senzație de oboseală. Ca aproape orice cetățean am decis să merg la o clinică medicală, privată, de această dată, pentru un consult oftalmologic. De aici a început un întreg calvar. Mai multe drumuri, mai mulți bani cheltuiți și mai multe rezultate, dar diferite.

Primul control

Să începem cu începutul.

Având în vedere că mama a beneficiat de o dioptrie după spusele sale, corectă și de o pereche de ochelari cu care se simte foarte bine, am mers la aceeași optică medicală.

O consultație la un cabinet de pe Bulevardul Mihai Eminescu din municipiu Botoșani a scos la iveală faptul că am nevoie de o pereche de ochelari cu următoarele dioptrii, respectiv +0,25 la ochiul drept și -0,25 la ochiul stâng. A rezultat faptul că petrec foarte mult timp în fața laptopului și am nevoie de o pereche de ochelari de aproape.

Nimic dubios, dar parcă neîncrezător. Să mai încercăm la o clinică. 

Al doilea control

Nici nu mă gândeam că rezultatele ar putea fi diferite. În capul meu era doar o singură idee, unde îmi voi face ochelarii, căci aveam de ales între două clinici.

Nicidecum nu putea fi vorba de asta. După un control mai amănunțit la o clinică oftalmologică de pe Strada Primăverii din municipiu, medicul a decis că am nevoie de ochelari. Nu m-a surprins deloc, întrucât știam deja acest aspect.

 Mirarea a venit atunci când am părăsit încăperea. Pe rețeta pentru ochelari scria clar că am nevoie de ochelari pentru distanță, iar dioptriile erau cu totul altele decât cele date la primul consult. Mai precis, dioptria pentru ochiul stâng, -0,50, iar pentru ochiul stâng nici mai mult nici mai puțin de -0,75.  Cert este că aveam nevoie de lentile cu protecție pentru monitor.

Evident, am avut un scurt și intens șoc, dar mi-am revenit, zicând că asta este și cineva a greșit. 

Optimistă, mă programez la al treilea control, la o altă clinică, recomandată de rude.

Al treilea control

Și ultimul la clinicile private, căci cheltuisem deja peste 200 lei și nu mă alesesem decât cu nervi.

Clinica, nouă deschisă de pe strada Independenței din Botoșani mi s-a părut bine dotată. După un control de aproximativ 10 minute, în care am fost întrebată mai multe, răspunsul a venit prompt: spălături pe ochi cu Dalin, un șampon pentru copii. Pe lângă asta, niște vitamina C, o capsulă pe zi.

De spus, sigur nu am spus nimic, dar sigur după mimica feței mele doctorița a înțeles mesajul. Atunci, mi s-a spus zis că ne vedem după două săptămâni la o altă consultație.

Primul și ultimul control la stat

După trei rezultate total diferite, am spus că trebuie să completez seria controalelor și am decis să merg în policlinică. Șocul și mai mare.

O simplă trimitere de la medicul de familie pentru o consultație în policlinica Spitalului Județean Mavromati din municipiu a scos la iveală aspecte sumbre.

În cel mai fericit caz, beneficiezi de o consultație în aproximativ o săptămână. Primești de la ghișeul de la parterul spitalului un număr, iar cu trimiterea și numărul scris pe spate te prezinți la ușa unde scrie mare ”Oftalmologie”. Adesea, în acel loc mai așteptă alte zeci de persoane. Cu curaj am intrat.

Mi s-a spus să iau loc pe scaun și am primit clasica întrebare: ”Cum ești asigurat?”. Practic, asistenta dorea să știe dacă sunt elev, student sau angajat, astfel încât să fie sigură că plătesc taxele.

Iau loc, privesc în jur, iar imaginea nu este tocmai conformă cu era modernă în care ne aflăm. Pe lângă dezordinea din cabinet, tabloul cu litere specific consultațiilor oftalmologice este îngălbenit de vechime, cel mai probabil.

Fără o consultație la un aparat special, mi s-a spus să-mi acopăr un ochi. Pe rând, literele au fost citite, iar concluzia, o rețetă cu niște picături, fără a-mi spune pentru ce și de ce.

Apoi,  medicul mi-a sugerat să merg neapărat la un cabinet privat, căci pentru statul în fața monitorului sau telefonului nu există ochelari de protecție și sugerându-mi că în cabinet nu sunt aparate performante pentru a-mi pune un diagnostic.

Am întrebat de purtătorul de cuvânt al spitalului, doctorul Bogdan Alexandroaei, cum comentează acest răspuns pe care l-am primit. S-a rezumat la două cuvinte: ”Nu comentez.”

Practic, oamenii care nu-și permit o consultație la cabinetele private, care depășește în general suma de 100 de lei, sunt nevoite să rămână doar cu o rețetă dată în grabă de un medic care nu are timp și nici aparatura necesară pentru consultații amănunțite.

Și mai trist și chiar revoltător este să faci aceste consultații, nu la un singur cabinet privat, ci la trei și rezultatele să fie total diferite. Ok, până la urmă sănătatea noastră în mâinile cui rămâne?

În mâinile unor medici de la stat care te trimit la clinicele lor private? Cine garantează că în câțiva ani starea mea nu se va agrava? Cine răspunde pentru acest sistem infect? Dacă era copilul meu, mai eram aici? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care mi le-am pus după aceste experiențe, experiențe care m-au întristat brusc și pentru totdeauna, care m-au făcut să mă gândesc de nenumărate ori la un alt drum, la o un loc cu un sistem de sănătate pus la punct.

Țin să precizez că acest material a fost realizat în perioada în care lucram la un ziar local.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *