Ignoranță prin afecțiune – Copilul nu este o posesie

Orașul în care locuiesc momentan este (pe lângă sărac) foarte populat de tineri. Mulți dintre ei, copii cu copii. Sunt și adulți în toată firea care sunt la începutul unei noi etape în viață și anume creșterea unui copil.

Eu sunt la etapa în care analizez, probabil inconștient pregătindu-mă pentru o astfel de etapă care va veni și în viața mea.

Concluziile, sunt mereu aceeași.

Să fii părinte nu este deloc ușor. Cu toate posibilitățile pe care ni le oferă era în care trăim, deoarece a fi părinte pe lângă că este o responsabilitate imensă este și o asumare. Pentru că uneori greșești, de cele mai multe ori neștiind unde sau de ce. Și cei mai mulți dintre părinți nu sunt pregătiți pentru asta. Bineînțeles, este doar punctul meu de vedere, nu trebuie să te superi sau să fii de acord cu mine. E doar o părere.

Pre puțini se pregătesc pentru un asemenea status și au impresia că după ce vine pe lume, bebe le aparține. Total greșit.

Citește și: Părinţi nebuni, copil nebun!

Copilul nu este nicidecum o posesie. Nu îți aparține. Are propria viață, propria dezvoltare și propriile vise. Observ că din păcate, prea puțini părinți se gândesc la acest aspect și prea puțin îl conștientizează. Acest lucru se vede exclusiv prin atitudinea pe care o au adulții pentru cei mici.

Ignoranța nu este afecțiune. Dacă îl lași în apă rece ore întregi pentru că îi place, nu e afecțiune, dacă-i dai ciocolată pentru că îi place, nu e iubire, dacă nu-i răspunzi la DE CE-uri, ești un părinte ignorant.

Copilul cred că are nevoie de o atitudine responsabilă, de un părinte conștient de ce face. De asta, este nevoie de analiză și pregătire înainte de a da naștere unui copil.

Pentru cei care spun că a fi părinte nu e greu, jos pălăria, însă ignoranța sub formă de afecțiune ar putea fi pe acolo…căci linia este extrem de subțire.

Te-ar putea interesa și: ȘOCANT: Propria mamă l-a bătut până l-a omorât

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *