Scârbită de măşti

Numai măști 
Din ce in ce mai multe masti, din ce in ce mai putini oameni. Trăim parca am mai trai încă de 1000 de ori, muncim ca sclavii și ne bucurăm ca niște triști. 

Cel mai urat lucru din zilele de astăzi sunt maștile, maștile pe care oamenii le poarta cu mândrie, fără sa le pese de consecințe sau de ceilalți. Nu ne lăsam descoperiți sau ne lăsam foarte greu. 




Condamnam pe cineva fals, dar mai devreme sau mai târziu ne ascundem sub aceeași trăsătura. Nu știm sa spunem adevarul ori de cate ori simțim și mai mult, ne ferim sa fim noi, așa… cu defecte și calități.

E trist ca descoperi oameni pe care ii iubești cel mai mult ca sunt de fapt in spatele unei măști, iar ceea ce ai iubit, de fapt nici nu exista…
Toți avem măști, acum, nu te scuza ca ești altfel. E grav atunci când nu mai știi care e personalitatea ta, felul tău de a fi, cum ești tu de fapt, când uiți de tine complet. Când ești altcineva pentru ca așa vor ei și când nici măcar tu nu mai știi ce ești. 

Cred ca maștile nu ne ajuta. Niciodată! Din cauza lor, rămâi singur mai devreme sau mai târziu…


Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *