E miezul nopţii şi am găsit momentul potrivit, zic eu, să scriu…Îmi place asta mai mult sau mai puţin… Sunt o fricoasă, deşi toţi mă văd o curajoasă, din păcate doar imit curajul. Nu ştiu cu ce se mănâncă blog-ul ăsta , dar sunt dornica să învăţ. Aştept (în timp) păreri, sfaturi, critici şi măcar câteva încurajări .
De ce eu?!
Fiind super (megamaxim) stresată în această perioadă, eu aşa mă relaxez, îmi iau laptop-ul în pat şi ascult muzică sau citesc pe diferite site-uri si chiar blog-uri, până acum 10 minute când mi-am zis : Eu n-aş putea avea un blog? NORMAL, da! Nu e chiar aşa….simplu, dar toate au un început ! Provocările mi se par interesante , iar pentru mine, a avea un blog este o mare provocare. Sunt foarte conştientă că există riscul să mă fac de ras. Asta este! Sunt greşeli şi mai mari în viaţa asta!
Sunt, Eşti. Suntem.
N-am ales titlu întamplător. În ultimul an, şi-au pus amprenta asupra prezentului şi cu siguranţă, mai ales viitorului meu o mulţime de persoane, iar o data cu acest lucru, mi-am dat seama că oamenii se influenţează foarte mult între ei. Acest lucru se intamplă chiar daca vrem sau nu , conştientizând sau nu , dorindu-ne sau nu să se întâmple asta. Mă consider o persoană usor influenţabilă şi mi-am dat seama ca ”alone” este tare greu. Recunosc, n-aş putea trăi singură pe o plaja pustie, chiar dacă am acele trei lucruri “magice” pe care le spuneam de fiecare data la intrebarea: Ce ai lua cu tine pe o insula pustie?! ( carti, mancare, telefon 🙂 ) Oamenii din jurul meu sunt cei mai importanţi. “Omul e făcut să trăiască între oameni.” Aşadar, sunt, eşti,suntem ,toţi doar niste fiinţe care vrem sa fim “macar” iubite şi fericite.
